Aventuri culinare în concediu – Skiathos, Grecia

Portul vechi - Skiathos, Grecia

În perioada 1 iulie 2020 – 9 iulie 2020, membrii echipei Aventuri Culinare au fost în concediu în Skiathos, Grecia. 
Autocarul a plecat de la Muzeul C.F.R. pe la ora 14 și am ajuns la hotel în Grecia pe la ora 12, a doua zi.

Punctele importante ale acestui articol :

Drumul către Skiathos, Grecia

Drumul a fost unul interesant și, chiar și cu noile reguli și declarații, nu ni s-a părut că am stat la intrarea în Bulgaria (ieșit din vamă pe la 17:00) și Grecia (ieșit din vamă pe la 03:00) cu mult mai mult decât în anii precedenți.

Pentru Bulgaria am completat o declarație cu datele de identificare, numărul autovehiculului, data intrării, respectiv de întoarcere din sejur. Deși coada de tiruri era până la Daia, pentru tranzitul vehiculelor de persoane nu au fost probleme.

Am făcut trei opriri în Bulgaria, una dintre ele fiind „La Bomboane”, un loc aproape de granița cu Grecia, de unde luăm de regulă halva și bomboane când venim acasă. 

Pentru Grecia, amândoi am completat câte o declarație online, cu 48 de ore înainte să trecem granița. În prima etapă am primit înștiințare, iar ziua următoare (cu aproximativ 24 de ore înainte de plecare) am primit și documentul care confirma luarea noastră în evidență.

Era foarte important să ajungem în vamă în ziua menționată în declarație. 

Acest document putea fi printat sau prezentat direct de pe telefon. Pentru a evita eventualele probleme ce puteau apărea cu telefonul, atât Cristina, cât și eu ni le-am printat.

Spre deosebire de granița româno-bulgară, la vama grecească am fost nevoiți să coborâm din autocar și să prezentăm personal cartea de identitate/pașaportul și declarația celor doi vameși (bulgar și grec). 
Toți am avut datele corecte și nu au fost probleme.

Am ajuns în Volos pe la 07:00, iar pe la 08:00 în Amaliapoli de unde, o oră mai târziu, a plecat vasul de croazieră (Elisabet Cruises) spre Skiathos. 

Pe durata călătoriei (aproximativ 2 ore și jumătate) ne-am bucurat de vreme frumoasă, apă albastră, priveliște și pescăruși; am ajuns la hotel în jurul orei 12:00.

Păsări
Păsări

Prima masă pe Skiathos

Printre povești și ponturi legate de locurile de vizitat și alte lucruri utile, Nino (însoțitorul nostru) ne-a recomandat taverna Crazy Spoon (Trelo Koutali Skiathos) și gyros la cuptor (specialitatea casei). 
A fost prima oară când am auzit și m-am decis să-l încerc. 

Pe seară, după ce ne-am relaxat un pic (mai mult, doar făcusem aproximativ 22 de ore pe drum) am pornit în aventuri culinare. Am mers la localul recomandat și am luat: tzatziki, gyros la cuptor și souvlaki de pui.

A fost prima masă pe Skiathos, la malul mării… mi s-a părut aproape un festin. 
Forma pitei ne-a luat prin surprindere, iar gustul a dat lovitura de grație 🤤. Nu știu care sunt șansele să mă apropii de gustul tzatziki și pitei grecești, dar sigur voi încerca. Nu vreau să treacă încă un an. 

După puțin timp au venit și cele două farfurii cu felul principal. A doua surpriză: niște porții uriașe, frumos prezentate. 
Mai trebuie să recunosc faptul că deși mă așteptam la ceva altfel, nu mă așteptam la atât de diferit🤣 (o surpriză asemănătoare am avut în Herculane, când am încercat scovergile bănățene).
Am încercat să obțin rețeta (fără succes) de gyros. Din ce mi-am dat seama, conținea carne tăiată fin, ciuperci, un sos delicios și cașcaval ras pe deasupra. 

Souvlaki de pui… în primul rând woow 🤩, parcă era aranjat de Cristina pentru poze. 
Am reușit să observ (cu greu, doar eram absorbit de gyros) cum fața Cristinei continua să se lumineze. Puiul a fost fără zgârciuri, bine făcut, rumenit și totodată moale și zemos la interior (exact cum ne place amândurora).

Prima zi de plajă

3 iulie, ora 7 dimineața… alarma telefonului sună insistent.
După ce ne-am făcut rutina matinală am mers la masă, unde Nino le repovestea colegilor mai harnici despre locurile interesante și posibilele activități pe insulă sau în jurul insulei. 

Pentru prima zi de plajă am hotărât să rămânem în zona Skiathos, așa că ne-am îndreptat spre plaja Megali Ammos.

Am vrut să ne dezmorțim picioarele și totodată să profităm de ocazie și să vedem o parte din oraș, așa că am plecat pe jos, urmând instrucțiunile Google Maps. 
Am ajuns pe plajă în jur de ora 11 și am fost surprinși… ne așteptam să găsim șezlongurile ocupate, în schimb, plaja era aproape pustie. 

Am început prin a ne descălța și testa nisipul și apa… woowww îmi lipsise această senzație de libertate și relaxare.
Personal, sunt adeptul plajelor mai liniștite, fără multă lume, dar acum erau prea liniștite.

Am mers pe malul mării până la Swell, unde am găsit primele șezlonguri disponibile pentru clienți. Băiatul care servea la beach barul Swell a fost foarte de treabă și ne-a lăsat să stăm, cu promisiunea de a lua prânzul la ei. A fost o zi frumoasă, cu bălăceală și bronzat. 
Nisipul nu era foarte fin, iar eu am folosit încălțămintea specială când am intrat în apă (am observat că mai erau pietre și stânci sub apă). Cred că eram singurul care a folosit 😅. 
În jurul prânzului am fost luați prin surprindere de valuri de turiști care apăreau pe plajă; nu s-a aglomerat, dar totul a devenit mai animat. 

Ne-am simțit foarte bine, chiar dacă bronzul nu a fost unul uniform.

Croaziera și aeroportul

În fiecare sejur/concediu am mers și în cel puțin o excursie opțională către zone mai greu accesibile turiștilor.
Acum, am optat pentru o excursie cu vaporașul, cu 3 opriri:

  • Biserica din filmul „Mamma mia” – Agios Ioannis, insula Skopelos
  • Skopelos Town
  • Insula Alonissos

Agios Ioannis, insula Skopelos

Ne-am îmbarcat pe vaporaș în jur de ora 10 (pe 4 iulie), cu prima oprire la biserica „Mamma mia”; a trebuit să completăm o declarație la urcarea pe ambarcațiune. 

Am prins o vreme foarte frumoasă, cu soare și un vânt care adia ușor pentru a face căldura suportabilă. 

Vaporașul a oprit în golfuleț pentru a putea debarca. Aveam două opțiuni: să urcăm la biserică ori să rămânem pe plajă pentru baie și plajă; noi am urcat 😁 și nu am regretat. 
Biserica e amplasată pe vârful unei stânci, poziție care pe lângă faima adusă de film îi oferă și o priveliște deosebită. 

Am auzit turiștii discutând despre numărul de trepte pe care le vom urca până la Agios Ioannis și m-am hotărât să le număr și eu.
Mie mi-au ieșit 202 (colegii vorbeau de 200); am încercat să număr și la coborâre, dar am fost distrat de peisaj și de faptul că nu mă simt prea confortabil la înălțime. 

În zonele cu risc sunt montate balustrade metalice, dar am înțeles de la o colega de sejur că prima dată când a urcat ea, nu existau. Mă bucur că au luat această măsură pentru creșterea siguranței turiștilor. 

La coborâre am profitat de timpul rămas pentru a testa puțin apa, așa cum fac pisicile. 

Timpul alocat pentru această oprire a fost de aproximativ o oră.

Skopelos Town

După ce a ridicat ancora, ambarcațiunea s-a îndreptat către Skopelos Town, capitala insulei cu același nume. 

Între timp, Nino a aflat că avem blog culinar, iar Cristina, este și fotograf profesionist (Photographa).

Ne-a povestit despre insulă și ne-a spus de taverna Kyratso’s Kitchen unde Jamie Oliver filmează rețete când e în zonă. 

Odată debarcați, ne-am ținut după Nino și am profitat (la propriu și la figurat) de experiența și cunoștințele lui. Ne-am plimbat pe străduțe și am avut parte de priveliști extraordinare cu marea, coasta insulei și casele grecești. 

După promenadă, ne-am îndreptat către taverna Kyratso’s Kitchen. Ne-a fost foarte dificil să alegem ceva de mâncare… motivul era faptul că nu știam ce să încercăm; aveam doar 2 posibilități 😭 (un fel eu și unul Cristina pe care le gustam amândoi).

Nino (dacă îl cunoașteți știți la ce mă refer) are multe povești (doar #ehaihui 😉) și totodată și un dar al povestirii; ne-a zis de florile de dovleac umplute pe care le mănâncă mereu. Am fost vrăjiți și ne-am hotărât ce vom lua. 
Cel de-al doilea fel ales a fost sardine. 

Nu pot să descriu în cuvinte ce surpriză am avut când am gustat… 

Îmi place să mănânc echilibrat (carne, legume, fructe, nuci, etc) și încerc câteodată să abordez și meniuri vegetariene, atât pentru organism, cât și pentru aventuri culinare și gusturi noi.

Florile de dovleac umplute, la prima vedere m-au făcut să mă gândesc la sărmăluțele de post făcute de bunica. Nimic mai greșit din partea mea 😓…
Deși păreau a fi doar floarea în care e pus orez, o dată ce ai gustat ești lovit de o explozie de savoare. Condimentele folosite și modul de preparare îi dau orezului un gust aparte. Voi căuta rețeta pe net 😁. 

Și sardinele au fost bune, dar poate nu am putut să le apreciem la adevărata valoare din cauza surprizei provocate de florile umplute.

Insula Alonissos

A treia și ultima oprire a excursiei noastre. 
Nino ne-a oferit 2 opțiuni:

  • Program de voie în Patitiri (capitala nouă)
  • Vizită în Old Village (vechea capitală)

Nu cred că ne-au trebuit mai mult de câteva secunde să alegem Old Village.


Nu am regretat. 
Peisaje deosebite, căsuțe tradiționale, căsuțe vechi, flori superbe.

Și de această dată am mers cu Nino. Cred că am ajuns în cele mai bune locuri de belvedere. 
Mi se pare în continuare incredibil cum imediat lângă mare întâlnești stânci și dealuri, plaje și păduri. 

După câteva sesiuni de poze și filmare cu drona, ne-am întors în port. Am avut vreo 20 de minute la dispoziție să testăm apa. 

Cu o parte din turiștii Europa Travel în Old Village, Alonissos 🇬🇷 Turiștii se bucură din plin de vacanță!

Publicată de Secret TRIP pe Duminică, 5 iulie 2020
Mulțumim, Nino, pentru filmarea cu drona!

Aeroportul

Pe drumul de întoarcere spre Skiathos, am discutat cu Nino despre aeroportul din localitate.

Aici avem posibilitatea de a vedea de aproape cum aterizează/decolează avioanele. 
Ne-am propus să mergem și noi. 

Pentru că am ajuns devreme în oraș și ne era foame 😅, ne-am oprit iar la Crazy Spoon. Eu mi-am luat miel cu cartofi, iar Cristina pește spadă (unul dintre felurile ei preferate de pește).

Am fost plăcut surprins de frăgezimea cărnii de miel și de gust. Am realizat totodată că, în afară de preparatele de Paște și eventual o pastramă pe grătar cu mămăliguță și usturoi, nu mănânc miel/oaie. Cred că merită să îi acord mai multă atenție (mai ales că în meniu am văzut și coaste de miel, dar nu le-am gustat 🤤).

Cred că merită să îi acord mai multă atenție (mai ales că în meniu am văzut și coaste de miel, dar nu le-am gustat 🤤).

Nu am reușit să vedem de aproape aterizarea, în schimb am prins decolarea. 

Este necesară o grijă deosebită; au fost persoane accidentate pentru că au stat în dreptul motoarelor. 

Plaja Koukounaris

Este o plajă amenajată, printre cele mai cunoscute din Skiathos.
Se află la capătul traseului de autobuz (stația 26), într-o zonă protejată.

Am auzit persoane vorbind despre faptul că au văzut rațe și lebede negre. Cristina a zărit fazani în pădurea de pini de lângă plajă. A fost o zi călduroasă, cu soare și vânt. Am ajuns târziu pe plajă și nu am mai avut energia necesară să explorăm zona pentru a vedea fauna protejată. Constat acum, când scriu, că nici fotografii nu am făcut 😓 (noroc cu Cristina). 

Nisipul era fin, marea puțin agitată și mai rece decât la Megali Ammos. Rândurile 3 și 4 de șezlonguri erau defavorizate puțin din cauza prezenței resturilor de crenguțe căzute din pinii de deasupra. 

Aici a trebuit să plătim 10 euro pentru șezlonguri și umbrelă. 

Până să ajungem pe această plajă nu prea am auzit vorbindu-se românește…. aici aproape doar graiul românesc se auzea (posibil și din cauza/datorită celor vreo 8 copii care erau în zona noastră 🤣).

Cum nu prea am avut energia să ne deplasăm, am rămas la beach barul din zonă. Am comandat tzatziki (eu) și salată grecească (Cristina).

Salata grecească a fost prezentată frumos, într-un bol transparent, porție generoasă. Tzatziki, în schimb, a venit într-un recipient de plastic, puțin mai mare decât cele în care îți dau sosul pentru pizza, iar cele 4 felii de baghetă învelite în folie alimentară. Eu am fost dezamăgit de comanda mea. 

Preludiul pentru ziua următoare

În timp ce mâncam, au trecut pe lângă noi doi colegi de sejur. Ei închiriaseră un scuter și explorau insula. 
Ne-au povestit de Kastro și priveliștea de acolo. În timp ce vorbeau, ochii Cristinei se măreau 🥺… 

Kastro era situat la 8 km față de hotelul nostru. Aveam experiență cu trasee lungi pe jos (în 2019 am mers la Voroneț și mănăstirea Gura Humorului pe jos, fiecare reprezentând câte 20 de km dus-întors), dar acum era vară și mergeam pe un drum relativ izolat cu multe urcușuri și coborâșuri. Pe lângă aceasta, a mai fost și perioada de izolare din ultimele luni, când nu prea am ieșit din casă, așa că eram la pământ cu condiția fizică. 

După multă muncă de convingere din partea Cristinei (pe durata întregii zile), am cedat.

Kastro Skiathos

După ce ne-am alimentat cu energie pentru drum, pe la 9:30 am plecat spre Kastro, pe jos. 
Pe hartă am văzut trei trasee; am decis să îl alegem pe cel mai scurt. 

A fost un traseu mai scurt, dar cu multe urcușuri, care parcă nu se mai terminau.

Pot spune că ne-am bucurat din plin de vreme (înnorat și cu adieri de vânt) și de peisaj, care ne-a lăsat fără cuvinte.

Pe traseu am trecut pe lângă restaurantele Panorama și Platanos. Priveliștea de lângă restaurant era deosebită, dar incomodată pe alocuri de copaci. Restaurantul fiind situat mai sus (are și etaj), ne-am gândit că va fi woooww. Cum și Dorin, un coleg de liceu, mi-a recomandat restaurantul Panorama, am propus să ne oprim la întoarcere să mâncăm ceva.

Mai aveam mult de mers până la destinația noastră. 

În cea mai mare parte, drumul a fost bun (câteva sute de metri cu pământ și pietriș), în rest puteai merge liniștit cu mașina, motocicleta sau ATV până foarte aproape de Kastro. Singura problemă (destul de importantă) aș zice, mașina trebuie să fie puternică, altfel există riscul să nu urce dealul la întoarcere. Sunt locuri pe marginea drumului unde am văzut mașini parcate. Posibil ca în plin sezon (sau când sunt mulți turiști) să fie mai dificil cu găsirea unui loc de parcare. 

Cetatea

De unde nu se mai poate trece cu mașina, noi am mai mers încă vreo 20 de minute până la steagul de la Kastro. În total, cred că am făcut vreo 3 ore jumătate. Țin să menționez că nu ne-am grăbit, am făcut poze și am admirat peisajul. 
Accesul în cetatea cocoțată în vârful stâncii înconjurate de mare se făcea pe vremuri cu ajutorul unui pod mobil din lemn. 

Am fost încă o dată uimit de modul în care oamenii s-au adaptat și ce au putut să construiască pentru a se apăra.

După multe fotografii, suspine și admirație, am început coborârea către plaja de lângă Kastro și calamarii recomandați de Nino🤭. 

Drumul a fost destul de dificil, în unele zone fiind afectat de alunecări de teren.

Ajunși pe plajă, am privit în urmă către ruinele cetății și valurile ce se spărgeau de stânci. Când ne-am săturat de priveliște (sau mai degrabă când nu am mai putut să ignorăm foamea) ne-am îndreptat către beach bar, unde am comandat o porție de calamari și una de stavrid. 

Fiind o zonă destul de greu accesibilă terestru iar pe mare nu se făceau croaziere deoarece era agitată, am fost singurii de acolo. Ne-am ales ce masă am vrut și am făcut o mulțime de fotografii.

Rar se întâmplă să las în farfurie, iar acum a fost una dintre acele dăți. Am lăsat pentru că porțiile au fost prea mari și mi-a fost teamă că dacă nu rezist tentației aș plesni (mai ales că am mâncat cu poftă). Iar Cristina nu ar fi putut să mă ducă în brațe 🤣. 

După vreo oră de relaxare privind marea, am cerut nota. A fost una dintre cele mai ieftine mese luate pe insulă. Am fost amândoi foarte surprinși ținând cont de cât de dificil e accesul. 

Drumul de întoarcere

Drumul de întoarcere a fost parcă mai lung și mai dificil. Simțeam cum ne bate soarele (a apărut între timp) și fiecare pas e mai dificil decât precedentul. 

Când am terminat urcușul, am mers o porțiune pe plat (să zicem🤫) și apoi a început coborârea de la Panorama.

După ce ne-am răcorit, am plecat spre oraș pentru a continua răcorirea cu o înghețată 🤭. 

Planul pentru ziua următoare

Am mers împreună cu Nino, dnul Neagu și soția acestuia la biserica Agios Nikolaos, unde printre fotografii și filmulețe am pus la bătaie planul pentru a doua zi: un tur de insulă cu mașina. 

Dnul Neagu este un „tinerel” simpatic, energic și cu multă voie bună. Ne-a povestit despre concursurile la care a participat (semi maraton, maraton), iar noi am rămas mască 😅. Pentru a fi în formă, s-a antrenat chiar și în sejur. 

Turul insulei Skiathos cu mașina

Am plecat în aventură pe 7 iulie, la ora 10, cu opririle:

  • Biserica Taxiarches
  • Mănăstirea Evaggelistrias
  • Mănăstirea Kounistria
  • Plaja Aselinos
  • Plaja Agia Eleni
  • Banana Beach 
  • Punct de belvedere între plaja Agistros și plaja Elia
  • Punct belvedere la plaja Krifi Ammos
  • Plaja Agia Paraskevi

Harta traseului e aici.

Au fost atât de multe opriri încât îmi este greu să scriu câte ceva fără să îmi fie teamă că le amestec😓.

Biserica Taxiarches

A fost prima oprire pe traseu. Aici m-au surprins două lucruri:

  • Prin biserică, pe sub altar, curge un izvor. 
  • În curtea bisericii se află un mini iaz (dacă îi pot zice așa) în care se aflau pești. Nu sunt specialist, dar cred că o parte dintre ei erau pești Koi și cel puțin un caras auriu.

Nu am putut intra în biserică.

Mănăstirea Evaggelistrias

O construcție impresionantă. 

Pe lângă locul de rugăciune, mănăstirea adăpostea un muzeu și o zonă plină cu produse făcute de ei (dulcețuri, miere, ulei de măsline, condimente, băuturi alcoolice, etc.). 

Am achiziționat două sticle de vin (pentru tații noștri), un borcan de miere de flori de portocale, o iconiță și niște brățări. Aș fi vrut să încerc și mierea de castane, dulceața de smochine, de cireșe amare, lichior de kumkuat și lista continuă (bani să ai pentru a încerca). 

Mănăstirea Kounistria

Când am ajuns, începuse ploaia și ne-am adăpostit sub un smochin din curte. Cristina a vizitat-o și pe interior. Este o biserică mică, unde e obligatorie donația de 1 Euro, în schimbul căreia primești o lumânare.

Plaja Aselinos

Am profitat că erau doar vreo 4-5 turiști pentru a face o mulțime de fotografii și filmulețe. 

Plaja Agia Eleni

E foarte aproape de plaja Koukounaris. Mi-ar fi plăcut să vin o zi pentru leneveală 🤫.

Banana Beach

Mi s-a părut plaja cu cel mai fin nisip pe care am fost în Skiathos. Și totodată, una dintre cele mai pustii plaje (sub 10 turiști). 

Am înțeles de la Nino că în urmă cu câțiva ani această zonă era foarte populată, cluburile fiind deschise 24/24.

Acum, a fost cumpărată de un investitor care a construit vile de lux. 

Punct de belvedere între plaja Agistros și plaja Elia

Pentru a ajunge aici, am mers pe un drum forestier. 

Nino ne-a întrebat dacă vrem să coborâm pentru a vedea și de-aproape cele două plaje, dar am renunțat. 

Punct belvedere la plaja Krifi Ammos

Plaja Agia Paraskevi

Aici am găsit ceva mai mulți turiști și… o mini deltă cu broscuțe țestoase 🥰. 

Drumul de întoarcere

Am eliberat camerele pe 8 iulie, la ora 10:00, iar la 10:30 am plecat spre Crazy Spoon, unde ne-am lăsat bagajele. 

Am aflat de la Nino că urmează să fie activitate pe aeroport, așa că am plecat pe jos să mai facem niște amintiri. 

Pe drumul de întoarcere de la aeroport am văzut într-o curte patru smochini, unul dintre ei având tulpina cam cât talia mea. Fiecare dintre aceștia era tuns la o înălțime de cel mult 2,5 m. Mă gândesc să încerc și eu cu unul dintre smochinii de la țară. 

Pentru a păstra amintirea bucătăriei grecești, la masa de prânz am ales souvlaki de pui și tzatziki. 🥰
O mâncare delicioasă! 🤤😉 

În mod surprinzător, drumul de întoarcere a durat și mai puțin…  feribotul a plecat spre Volos în jur de ora 15:30, iar la ora 9:14 am achitat taxiul care ne-a lăsat acasă. 
Nu mai rețin orele de trecere prin vamă, dar la 23:35 plăteam cumpărăturile făcute la „La Bomboane” (conform bonului fiscal) iar la ora 06:00, eram în vamă la Giurgiu.
La intrarea în Bulgaria am completat iar declarația.

Ne-am simțit bine și ne bucurăm că i-am cunoscut pe Nino și ceilalți colegi de sejur.

Vă mulțumesc că ați avut răbdare să citiți până la final poveștile din concediul nostru în Skiathos, Grecia.

Imaginile au fost surprinse de Photographa.

P. S. : Mulțumim, Nino, pentru timpul alocat, sugestiile și ponturile date. Ne-am simțit extraordinar în concediu (în mare parte datorită ție) și sper să ne mai revedem! 
Cei care vor informații din călătorii îl pot contacta pe Nino pe www.instagram.com/eHaiHui.SecretTRIP și pe www.youtube.com/eHaiHui.

Urmăriți-ne pe Facebook:

Translate »