De mic copil am avut smochin la bunici. Îmi amintesc de fructele mari, dulci și cărnoase precum și de efortul bunicilor de a mă convinge să mănânc și coaja. 🤭 Smochinul nostru face fructe verzi-gălbui, cu o coajă foarte sensibilă.
De obicei, la începutul verii se coceau câteva smochine rămase de anul trecut. Până în prezent nu s-au copt și aveam poftă.
Știam că Ionuț Singureanu are câțiva smochini și că fructele au început să se coacă.
Cum pofta era mare, l-am întrebat dacă poate să îmi dea câteva. 😅
Îl știu pe Ionuț din 2015, de la cursurile de dans; un an mai târziu am devenit și colegi de muncă. Lucrând împreună, ne-am împrietenit și am aflat că îi place să scrie; în prezent a publicat două cărți („Incantații” și „Întâlnire cu sufletul deschis„).
Am primit vreo 2kg de smochine mov, de dulceață. Am ajuns acasă și le-am gustat… dulci, coapte și gustoase. 🤤
Era târziu să ne apucăm de dulceață, așa că am pus smochine pe o farfurie întinsă alături de brânzeturi, struguri de masă și nuci. Un festin. 😉
Acest răsfăț plus degustările ulterioare au „dăunat” planului pentru dulceață. Au mai rămas doar 600g de smochine. 😅
Cristina voia să folosim aceeași rețetă ca la dulceața de cireșe, pentru a păstra forma, culoarea și gustul fructelor. Eu am propus să mergem pe ceva clasic, fără gelifiant/pectină.
Cum smochinele de la bunici nu se pretează pentru dulceață, nu aveam nici o rețetă testată.
Mai jos voi descrie cum am pregătit dulceața de smochine.
Ingredinete
- 600g smochine
- 750g zahăr
- 300ml apă
- 1 linguriță rasă de bicarbonat de sodiu (opțional)
- 1 linguriță de zeamă de lămâie (opțional)
Preparare
Am spălat bine, dar cu atenție, fructele. Am tăiat codițele smochinelor și cu o scobitoare le-am înțepat de câteva ori.
Pentru a ajuta fructele să-și păstreze forma, le-am pus în 1.5 l de apă rece în care am dizolvat lingurița de bicarbonat.
Este un pas opțional. Le-am ținut vreo 3 minute și apoi le-am clătit foarte bine cu apă rece. Apa am aruncat-o.
Am pus pe foc mic cele 750g de zahăr cu 300ml de apă și am amestecat ușor până s-a topit zahărul. După ce a dat în clocot, am fiert aproximativ 5 minute, apoi am adăugat fructele.
După 50 de minute am considerat că dulceața este suficient de închegată. Am pus 2 lingurițe de sirop într-o farfurie și l-am lăsat să se răcească.
Mi s-a părut suficient de închegat, așa că am adăugat zeama de lămâie, am amestecat puțin și după 5 minute am luat de pe foc și am pus în borcane.
Am tăiat și o smochină pentru a vedea dacă siropul a pătruns în interior.
Borcanele au fost sterilizate în cuptor.
Am strâns capacele bine și le-am pus cu gura în jos pentru 5 minute.
Am pus prima dată smochinele, apoi am completat cu siropul.
Sugestie de prezentare
Simplă, cu biscuiți, cu unt, clătite ori în prăjituri.
Sfaturi și sugestii
- Apa cu bicarbonat este folosită pentru a păstra fructele întregi – 1 linguriță rasă de bicarbonat dizolvată în 1.5l de apă.
- Dacă se dorește un sirop mai gros puneți mai puțină apă (aproximativ 250ml).
- Pentru a evita închiderea la culoare a dulceții, este de preferat:
- să se folosească cratițe cu diametrul mare pentru ca fructele să nu fie suprapuse și a favoriza evaporarea apei.
- să se folosească o cantitate redusă de fructe (cel mult 2kg).
- aceste 2 metode reduc timpul de fierbere.
- Borcanele, în care e dulceața fierbinte, se țin cu gura în jos (nu mai mult de 10 minute) pentru a elimina eventualele bacterii.
- Am citit că lămâia ajută la prevenirea zaharisirii.
- Zeama de lămâie se poate înlocui cu câteva felii de lămâie introduse o dată cu smochinele. Coaja de lămâie (partea albă) poate da un gust amărui dacă nu e îndepărtată.
- În rețeta originală se foloseau 800g smochine, 1kg zahăr și 400ml apă.
Am căutat prin cărțile de bucate ceva pentru inspirație. Am găsit o rețetă în „Cămara iernii”, vol 2, de Natalia Tăutu-Stănescu, Editura Ceres 1986 și am adaptat-o puțin.