Dulceață de smochine – rețetă clasică

Dulceata de smochine

De mic copil am avut smochin la bunici. Îmi amintesc de fructele mari, dulci și cărnoase precum și de efortul bunicilor de a mă convinge să mănânc și coaja. 🤭 Smochinul nostru face fructe verzi-gălbui, cu o coajă foarte sensibilă. 

De obicei, la începutul verii se coceau câteva smochine rămase de anul trecut. Până în prezent nu s-au copt și aveam poftă.

Știam că Ionuț Singureanu are câțiva smochini și că fructele au început să se coacă.


Cum pofta era mare, l-am întrebat dacă poate să îmi dea câteva. 😅
Îl știu pe Ionuț din 2015, de la cursurile de dans; un an mai târziu am devenit și colegi de muncă. Lucrând împreună, ne-am împrietenit și am aflat că îi place să scrie; în prezent a publicat două cărți („Incantații” și „Întâlnire cu sufletul deschis„). 

Am primit vreo 2kg de smochine mov, de dulceață. Am ajuns acasă și le-am gustat… dulci, coapte și gustoase. 🤤
Era târziu să ne apucăm de dulceață, așa că am pus smochine pe o farfurie întinsă alături de brânzeturi, struguri de masă și nuci. Un festin. 😉

Acest răsfăț plus degustările ulterioare au „dăunat” planului pentru dulceață. Au mai rămas doar 600g de smochine. 😅


Cristina voia să folosim aceeași rețetă ca la dulceața de cireșe, pentru a păstra forma, culoarea și gustul fructelor. Eu am propus să mergem pe ceva clasic, fără gelifiant/pectină. 
Cum smochinele de la bunici nu se pretează pentru dulceață, nu aveam nici o rețetă testată. 

Mai jos voi descrie cum am pregătit dulceața de smochine. 

Ingredinete

  • 600g smochine 
  • 750g zahăr 
  • 300ml apă 
  • 1 linguriță rasă de bicarbonat de sodiu (opțional) 
  • 1 linguriță de zeamă de lămâie (opțional)

Preparare

Am spălat bine, dar cu atenție, fructele. Am tăiat codițele smochinelor și cu o scobitoare le-am înțepat de câteva ori. 

Pentru a ajuta fructele să-și păstreze forma, le-am pus în 1.5 l de apă rece în care am dizolvat lingurița de bicarbonat.


  Este un pas opțional. Le-am ținut vreo 3 minute și apoi le-am clătit foarte bine cu apă rece. Apa am aruncat-o. 

Am pus pe foc mic cele 750g de zahăr cu 300ml de apă și am amestecat ușor până s-a topit zahărul. După ce a dat în clocot, am fiert aproximativ 5 minute, apoi am adăugat fructele. 

După 50 de minute am considerat că dulceața este suficient de închegată. Am pus 2 lingurițe de sirop într-o farfurie și l-am lăsat să se răcească.


Mi s-a părut suficient de închegat, așa că am adăugat zeama de lămâie, am amestecat puțin și după 5 minute am luat de pe foc și am pus în borcane.
Am tăiat și o smochină pentru a vedea dacă siropul a pătruns în interior. 

Borcanele au fost sterilizate în cuptor.
Am strâns capacele bine și le-am pus cu gura în jos pentru 5 minute. 

Am pus prima dată smochinele, apoi am completat cu siropul.


Sugestie de prezentare

Simplă, cu biscuiți, cu unt, clătite ori în prăjituri. 


Sfaturi și sugestii

  1. Apa cu bicarbonat este folosită pentru a păstra fructele întregi – 1 linguriță rasă de bicarbonat dizolvată în 1.5l de apă. 
  2. Dacă se dorește un sirop mai gros puneți mai puțină apă (aproximativ 250ml). 
  3. Pentru a evita închiderea la culoare a dulceții, este de preferat:
  • să se folosească cratițe cu diametrul mare pentru ca fructele să nu fie suprapuse și a favoriza evaporarea apei. 
  • să se folosească o cantitate redusă de fructe (cel mult 2kg).
  • aceste 2 metode reduc timpul de fierbere. 
  1. Borcanele, în care e dulceața fierbinte, se țin cu gura în jos (nu mai mult de 10 minute) pentru a elimina eventualele bacterii. 
  2. Am citit că lămâia ajută la prevenirea zaharisirii. 
  3. Zeama de lămâie se poate înlocui cu câteva felii de lămâie introduse o dată cu smochinele. Coaja de lămâie (partea albă) poate da un gust amărui dacă nu e îndepărtată. 
  4. În rețeta originală se foloseau 800g smochine, 1kg zahăr și 400ml apă. 

Am căutat prin cărțile de bucate ceva pentru inspirație. Am găsit o rețetă în „Cămara iernii”, vol 2, de Natalia Tăutu-Stănescu, Editura Ceres 1986 și am adaptat-o puțin.

Urmăriți-ne pe Facebook și Instagram:

Translate »