Prima săptămână din 2021 – plan versus realitate

Dulciuri de Craciun

Am început cu o rezoluție (sau mai degrabă un plan): să stabilim o zi din săptămână în care să avem doar mâncare vegetariană. 

Nu prea am avut în ultimii ani probleme cu greutatea, iar în cazul în care aveam mici derapaje de sărbători îmi reveneam imediat. Anul acesta, o dată cu blogul și lipsa de activitate ca urmare a pandemiei mi-am scăpat puțin de sub control greutatea. 

Toate acele bunătăți pe care le-am făcut pentru postarea de Crăciun (cozonac, turtă dulce, fursecuri Linzer) și cea de Revelion (tort cu cremă de ciocolată), sărmăluțele, prăjiturile și mâncărurile tradiționale făcute de mamele noastre și-au spus cuvântul 😣. 


Pe lângă această rezoluție, ne-am hotărât să încercăm să integrăm în meniu mâncăruri mai ușoare. În postarea de luni (pe Aventuri Culinare by Remus) deja ne anunțaserăm planul: săptămâna aceasta facem mâncare de mazăre, salată în stil tabbouleh și pandișpan cu gutui (tocmai terminasem o sticlă de gutuiată). 


Dau dintr-una în alta: mi-am propus ca la anul să fac mai multă gutuiată și să o țin mai mult (am observat că devine mai gustoasă cu trecerea timpului). 

Luni

Ziua a decurs bine, am făcut mâncarea de mazăre și am suplimentat cu o salată de fructe (doar aveam multe după Anul Nou). Era în plan să facem și cârnați de casă cu mămăliguță, dar am lăsat pentru a doua zi (mi-am propus să nu mai mănânc seara). 

Marți 

A început destrăbălarea… Am făcut ruladă cu dulceață și cremă de mascarpone, la prânz am prăjit cârnații și i-am savurat cu mămăliguță și zeamă de varză cu ceapă (unul dintre felurile mele preferate de mâncare). Posibil ca mulți dintre cititori să nici nu fi auzit de ea, iar altora să nu li se pară o combinație inspirată. Se poate, însă pentru mine e unul dintre gusturile copilăriei 🥰 și ma voi bucura de el de câte ori voi avea ocazia. 


Miercuri

Am început serviciul… Eram puțin supărat că trebuie să mă trezesc iar devreme, dar am văzut și partea bună: nu mai am atât de mult timp pentru a filma rețete. 😁

Seara se anunța liniștită, am făcut o plimbare și le-am dus și părinților Cristinei ruladă. 
Mama Cristinei ne pregătise o surpriză… am avut iar parte de cârnăciori 🤤. Nu îmi venea să cred. 😅

Am compensat festinul prin mers pe jos, așa că am senzația că am terminat ziua cu bine. 

Joi

A fost o zi puțin ciudățică, nu știu cum de s-a întâmplat, dar nu mi s-a făcut foame seara. 

Cristina era ocupată cu editarea fotografiilor pentru salata Santorini, iar eu m-am apucat (după imboldul Cristinei) să curăț cartofi. Plănuia să facem cartofi „prăjiți” în cuptor cu sos cu iaurt și să ne uităm la un film. Nu am avut toate ingredientele pentru sos, dar Cristina a înlocuit maioneza și iaurtul cu smântână. 


A fost delicios și a fost și un fel de trișare (am mâncat târziu, dar nu am considerat-o masă). 

Pentru a doua zi la prânz, am stabilit că vom avea „răbdări prăjite”, iar seara vom filma paste la cuptor și Cristina va face ultimele poze pt răzeliță. 

Pe la 1 noaptea mi se pare că am reușit să termin și să programez rețeta de a doua zi: salată verde cu avocado și linte


Vineri 

Cum știam că la prânz nu vom mânca, am tot dat iama prin fructe (și am plusat și cu niște dulciuri primite de Crăciun). 

După muncă, am instalat aparatura și ne-am apucat de răzeliță. Cum aveam în plan și paste la cuptor, am încercat să le intercalăm pentru a elimina pauzele și a câștiga timp. 

În cele din urmă, lucrurile au ieșit exact cum am plănuit cu o mică excepție: Cristina nu a putut face fotografii imediat deoarece prăjitura era fierbinte. Stomacul meu țipa… degeaba i-am dat apă și nuci coapte (care pe cât de bune sunt, pe atât de „periculoase” sunt pentru greutate). 

Am avut noroc totuși, cât munceam la preparate, a venit o vecină și ne-a adus clătite 🥰. Am reușit să ne mai păcălim foamea nițel. A fost prima dată când am mâncat clătite pentru bebeluși și au fost 🤩. Cum îmi era foame, m-am hotărât să fac și eu săptămâna următoare clătite (dar după rețeta noastră de aici, de pe site).


În cele din urmă, pastele au fost gata. Desigur, a urmat o nouă agonie. Pastele arătau incredibil, mozzarela se întindea (și mă gândeam și la pizza), iar Cristina zicea: „mai am de fotografiat”. 😅

Când în sfârșit a terminat, ne-am așezat la masă. Pastele au fost delicioase și le-am „stropit” cu puțin lichior de mentă. Lichiorul de mentă a fost unul dintre cele mai dulci pe care le-am făcut, sau cel puțin așa ni se pare. Nu merge băut simplu, dar lângă paste sau alt preparat e delicios. 

Ne-am apucat de un film, dar mintea mea era doar la prăjitură. Cred că se simțea presiunea în cameră 🤭. 


Când a zis Cristina „hai să facem poze!” am sărit din pat. 
Cât își pregătea Cristina farfuria și feliile de prăjitură pentru poză, eu mă luptam cu marginile… delicioase. 🤤

În sfârșit mi-a ieșit bezeaua mai umflată. 🥰

Sâmbătă

A fost o zi cu peripeții.
În drum spre Giurgiu am fost implicat într-un accident rutier (primul din viața mea). Nu a fost nimeni rănit, doar mașinile puțin șifonate. 
După ce am completat amiabila, ne-am continuat drumul spre țară. 

Mama ne-a așteptat cu mămăliguță cu brânză și smântână și cu bucăți prăjite cu zeamă de varză cu ceapă. Un festin, cel puțin din punctul nostru de vedere. 

După masă am început să facem mișcare sau fitness 🤭. Părinții mei renovează casa la țară și l-am ajutat pe tatăl meu să monteze rigips într-una dintre camere. A fost mult mai ușor decât îmi aminteam, probabil și pentru că am fost mulți participanți și că tatăl meu a cumpărat niște suporți pentru rigips (care ne-au ajutat foarte mult). 
Oricum, după atâta sedentarism și mâncare bună, mișcarea asta ne-a prins bine. 

Seara am sărbătorit-o pe sora mea; a făcut mama un tort vegetarian cu ciocolată delicios🤤. Așa am recuperat tot ce am slăbit muncind… am pus chiar în plus. 🤫

Duminică 

O zi lejeră. Dimineața am făcut cumpărături și am mers pe la țară.
La întoarcerea acasă mama ne aștepta cu mămăliguță și cârnați prăjiți. 

A fost o săptămână în care mi-am propus să mănânc mai lejer și am ajuns să fac exact invers. 🤣
Sper ca în săptămânile următoare să reușesc să mă țin de plan. 

P. S.: Am ascultat un Ted Talk în care se explica de ce nu e bine să le spunem celorlalți planurile. Țin să cred că avea dreptate. Când voi da peste el adaug link-ul. 

Urmăriți-ne pe Facebook și Instagram:

Translate »